O parabolă captivantă, care îți poate schimba viziunea asupra vieții

Într-o bună zi Dumnezeu a adunat toate creaturile de pe pământ, pentru a stabili care și cât va avea de trăit.

Primul a fost chemat omul: „Tu ești o creatură nu foarte mare, de aceea îți ofer o viață de 20 de ani”. „Cam puțin” – s-a gândit omul, dar nu s-a opus și s-a dat smerit într-o parte.

După asta, Dumnezeu a chemat calul: „Ție o să-ți dau 40 de ani ca să trăiești – ești o creatură mai mare, de aceea vei avea și o viață mai lungă.” La care, calul s-a indignat:

„Miluiește-mă Doamne! Să fiu înhămat 40 de ani, să fiu lovit și pus la muncă silnică?!... Îmi sunt de ajuns și 20. Restul dă-i omului, el are mai multă nevoie”.

Dumnezeu a fost de acord și a chemat vaca. La fel ca și calului, i-a oferit 40 de ani. Nici vaca nu a acceptat: „Ferește-mă Doamne! 40 de ani să fiu mulsă în fiecare zi? Îmi sunt destui și 20, iar restul dă-i omului.” Dumnezeu nu s-a împotrivit.

Următorul a fost câinele: „Ție o să-ți dau 30 de ani de viață!” La care câinele a zis: „Miluiește-mă Doamne! Să stau 30 de ani legat și să rod oase!?… Dă-mi 15, iar restul lasă-i pentru om.”

Și de data asta a acceptat Dumnezeu. I-a dat omului încă 15 ani și a chemat pisica, propunându-i 20 de ani de viață. Pisica s-a gândit și a zis: „Nu vreau eu să prind șoareci 20 de ani, mă mulțumesc și cu 10, dă-i omului jumătate”.

Și, iată, așa trăiește omul: primii 20 de ani își trăiește propria viață – fără griji și probleme, apoi anii calului: muncește ca un cal și cară după el – casa, familia, munca. Următorii 20 de ani, oferiți de vacă, omul este „muls” de bani și susținere de către copii, nepoți, iar următorii 15 ani trăiește ca un câine: stă acasă, păzește gospodăria, are grijă de nepoți. La final vin anii pisicii, dar deja cum îți va fi norocul. Poți fi mângâiat pe cap tot restul vieții sau poți fi alungat în stradă cu un șut în fund”...

Hmmm, :) oare e chiar așa?