What Every Christian Woman Should Know about Divorce - Betsy St. Amant

I grew up in a culture where divorce was a major stigma. A permanent scarlet letter, a tattoo, a brand on your heart that never would quite rub off, despite repeated effort. Despite ministry and outreach and remarriage and every attempt at redemption. It simply stained and lingered.

Because of that, I had no idea how to handle it when the engulfing shadow of Divorce encroached upon my own life. Unwanted, unwilling, yet without a single choice or say in the matter, I was getting divorced. I was getting my first tattoo, scarlet red, like it or not.

I had no idea what to do and most people around me didn’t either—because it was shameful and awkward and embarrassing and one of those Things of which we do not speak, one of those Things of which we do not preach. Divorce had touched myfamily before, but the circumstances for me were completely different, and we were all a little lost.

But God began moving people into my life who did know, who spoke life into me. Men and women who had been there, who told me important truths about my future and my worth and my value. Men and women who told me there was an “other side” to this bottomless cavern, that there was life on the other side of divorce and guess what—it was good. Men and women who reminded me of God’s heart for me, who hugged me and cried with me and said one day I would be able to help others heal as they were helping me heal. Men and women who fought for me and refused to let me fall prey to Satan’s tricks and ploys and rebounds, who weren’t afraid to get dirty in the trenches with me, who weren’t afraid of my blood and tears and permanent mascara-streaked face. Who weren’t afraid to listen to me vent the exact same tired plethora of fears and doubts and regrets. Men and women who prayed over me and with me and for me when I couldn’t find the will to do it for myself anymore. True heroes of the faith, armed with the Word of God, frosty cans of Coke, Starbucks cups, Chex Mix and gift cards, fighting a war on my behalf when I was too exhausted to even raise my face from the mud.

So many people told me so many helpful things.

But there’s one thing that no one told me, that I’m going to tell you now. A crucial key factor to surviving this journey that seemed so long, so endless and so dark. A fact you can embrace, regardless of how far you are in the process.

Are you ready? Here it is.

It’s okay.

Not “it’s going to be okay” which you have already heard and don’t believe yet, but rather—“it’s okay”. Right now. Exactly where you are, exactly what you feel, in this moment, right this second – it’s okay.

It’s okay that you don’t believe a word of the encouragement people are sharing with you.

It’s okay that someone tells you “Jesus is enough” and you get frustrated, because right now, He just isn’t.

It’s okay that you want to kick the person who just said you were better off without your ex, because right now, even though you know in so many ways that might be true, it’s not true in your heart yet.

It’s okay that you miss your ex even though they treated you so badly and that person from earlier is right, that you are better off.

It’s okay that you miss your old life and your marriage, because even though so much of it was awful, it was what you knew—and familiar, even bad familiar, is more comforting and acceptable than the unknown leap of faith that you just got shoved into.

It’s okay that you want to hide away from the world and glue your sweatpants permanently to your body and never speak to anyone again. Ever.

It’s okay to change your mind the next day and want all of your friends around you, all day long.

It’s okay that you impulse-bought a musical instrument you might never learn to play.

It’s okay that you went on a date you weren’t ready for and cried the entire night after you got home.

It’s okay that you canceled the next one you were invited on because you recognize that feeling in your heart now as cautionary.

It’s okay that you didn’t eat for two days and then ate an entire candy bar and your weight in chips and salsa the next.

It’s okay that you thought you were completely healed and over it all, and then see a Hallmark commercial or Disney sitcom and cry hysterically over absolutely nothing for the next twenty minutes.

It’s okay that you feel super spiritually mature and pray for your ex to be made whole in Christ, and then five minutes later pray for someone to key his new truck.

It’s okay that you know God didn’t make you get divorced, that you know He gives men free will, and yet you feel angry anyway because He didn’t supernaturally stop it.

It’s okay that you bawled the first time your kids had to leave for shared custody, so you went on a retail therapy shopping spree.

It’s okay that you got your kids back from shared custody and were super irritable trying to adjust to life with children again. And then had to do it all again the next week.

It’s okay that you want to throat-punch people who have never been divorced and yet say they understand how you feel.

It’s okay that you hear a sermon on God working all things for good and wonder if a spitball could make it all the way to the pulpit from your pew.

It’s okay that you feel like you’re going to be alone forever and no one will ever want to marry you.

It’s okay that you wonder if you’re too broken to ever be healed.

It’s okay that you know God makes beauty from the broken but right now all these shards are just making you bleed.

It’s okay to put Band-Aids on your gaping emotional wounds before you’re ready to lie still and let God to do the needed major surgery on your heart.

It’s okay.

You’re normal.

Women who grew up like I did, who know the pain of the stigma of divorce, who recognize the helplessness in the gazes of the well-meaning people around her, who feel like they’re a burden to everyone they fall apart on, need to know that truth—it’s okay. It’s okay to feel exactly what you feel right now. You don’t have to spiritualize your way around the pain, mask your wounds, or hide beneath the Christian Good Girl cape. You can cry. You can express exactly what you want to express without fear or shame. You can be honest. You don’t have to have it all together this time. You don’t have to put on the show and the façade and pretend. You don’t have to sweep this mountain of dirt under the rug.

You have permission to bleed.

Because Jesus bled for you. He bled for your life and for your freedom and that means right now, not just in Heaven. He wants you to live passionately and intentionally and fully right now, even in your storm and trial and hurt. He’s there, He isn’t the least afraid of your raw emotions, and He will hold you nonstop if you ask Him to.

Remember—just because right now you don’t feel like any of the above listed heartaches will ever end, doesn’t mean they won’t. It will pass. I was there, and now I’m here, and some days I feel like I’m making my way back through that list all over again, but you know what? All those well-meaning people God put in your life are right.

God IS working all things for good—even your divorce.

There really IS an “other side” and you ARE going to get there one day.

You ARE most definitely valued and worthy of love.

You WILL enjoy your life again.

You might read that, not believe it, and want to throat-punch me. And that’s fine. Because you know what? I understand.

And it’s okay.

Betsy St. Amant has a heart for three things - chocolate, new shoes and sharing the amazing news of God's grace through her novels. She lives in Louisiana with her adorable story-telling young daughter, a collection of Austen novels, and an impressive stash of Pickle Pringles. A freelance journalist and fiction author, Betsy is a member of American Christian Fiction Writers and is multi-published in Contemporary Romance. Her ninth Love Inspired novel will release January 2014, while her first YA novel, ADDISON BLAKELY, CONFESSIONS OF A PK, released 2012 through Barbour Books. When she’s not reading, writing, or singing along to the Tangled soundtrack with her daughter, Betsy enjoys inspirational speaking and teaching on the craft of writing and can usually be found somewhere in the vicinity of a white-chocolate mocha. You can read more from Betsy at www.betsystamant.com and www.writergetsreal.blogspot.com.

Zece motive pentru care trebuie să-l ierți pe acela pe care-l urăști cel mai mult

Sfantul Ioan Gura de Aur a spus „Cand vom ierta totul, le vom castiga pe toate.” Toate textele spiritualitatii ne indeamna sa ne iertam aproapele indiferent de cat de multa suferinta interioara ne-a pricinuit. Prin el am cunoscut suferinta si prin iertarea sa ne putem castiga pacea. Oricine poate sa urasca, dar este nevoie de blandete, compasiune si intelepciune pentru a ierta. Nu uita sa dezlegi legaturile dintre tine si persoana respectiva pentru a putea sa-ti traiesti viata in liniste si in pace. Nu incerca sa ierti cu mintea, este imposibil. In inima ta se afla raspunsurile.

1. Iertarea ne permite sa ne asumam intreaga responsabilitate pentru propria noastra fericire.
Ceea ce atragem in viata noastra nu este altceva decat o reflectie a lumii noastre interioare. Gandurile si actiunile noastre creeaza lumea noastra exterioara. Zicala populara “cine se aseamana se aduna” nu face referire numai la   pe care le atragem in viata noastra, ci si la ganduri, emotii sau intentii. Tot aceasta este legea care ne invata ca nu putem avea o calatorie cu un final fericit, in cazul in care intreaga noastra calatorie a fost una nefericita. Lasandu-ne exploatati de propria manie si de propriile noastre resentimente nu facem altceva decat sa pavam drumul calatoriei noastre cu manie si resentiemnte. Felul in care ne simtim si emotiile pe care le traim sunt cele care ne deschid calea catre alte experientele viitoare.

2. Iertarea ne permite sa-i vedem pe cei din jurul nostru ca pe niste profesori ai vietii
Membrii ai familiei, soti, prieteni, sefi, etc. – fiecare dintre aceste persoane se afla in viata noastra pentru a ne invata cat mai multe despre noi insine. Este necesar sa le multumim aceste persoane pentru lectiile la care ne supun si pentru oportunitatea de dezvoltare pe care ne-o ofera.  Acesta este un pas urias in dezvoltarea nivelului constiintei.

Aceasi filosofie se aplica si relatiilor pline de negativism sau relatiilor esuate. De indata ce ai invatat cu adevarat lectia si motivul pentru care a patruns in viata ta o relatie plina de negativism, nu vei mai atrage astfel de relatii in viata ta, relatii care vor incerca sa te invete aceasi lectie. Astfel, esti precum un absolvent de liceu care a trecut la nivelul urmator. De ce ai mai face inca o data liceul daca ai luat toate examenele?

3. Iertarea ne impiedica sa mai jucam rolul de victima
Schimbandu-ne perspectiva catre un loc al iertarii ne va impiedica sa mai jucam rolul de victima. De cele mai multe ori nu esti o victimizat de o alta persoana, ci de propriul tau nivel vibrational si nivel de constientizare. Atunci cand alegi sa invinovatesti pe altcineva, ii oferi acelei persoane in mod automat controlul asupra vietii tale. Mai grav este ca aceasta “identitate” pe care ti-o alegi te poate urmari tot restul vietii tale, cu exceptia cazului in care constientizezi acest tipar mental-emotional.

4. Iertarea ne ajuta sa intelegem ca majoritatea oamenilor fac tot ceea ce pot cu adevarat
Intelegand acest lucru, vom putea sa-i tratam pe cei din jurul nostru cu compasiune in loc sa-i judecam pentru fiecare greseala pe care o fac in preajma noastra. Fiecare dintre noi face tot ceea ce-i sta in putinta, in concordanta cu nivelul fiecaruia de intelegere si de constientizare.

5. Iertarea ne aminteste proverbul “Ce semeni aia culegi”
Fiecare dintre noi suntem oameni si fiecare dintre noi am gresit la un moment dat. In profunzimea sufletului nostru, fiecare dintre noi tanjim dupa aceasi iertare. Atunci cand ii vom elibera pe ceilalti de greselile actiunilor lor, vom crea un spatiu in care vor putea fi iertate propriile noastre actiuni necugetate pe care le-am facut impotriva celorlalte persoane.

6. Iertarea iti dezvolta nivelul de constiinta
Procesul de dezvoltare personala si spirituala este un proces continuu. Momentul in care incetam sa mai invatam, momentul in care incetam sa mai cautam lectii si sa incercam sa ne dezvoltam nivelul constiintei, ego-ul preia controlul. Fiecare dintre noi ne aflam intr-o calatorie catre un scop mult mai profund decat isi poate imagina “micul eu”. Iertarea ne poate ajuta sa ajungem acolo mult mai repede, prin eliminarea legaturilor care ne tin prizonierii trecutului nostru.

7. Iertarea ne invata sa ne temperam asteptarile
Nu ar trebui sa astepti nimic de la nimeni. Atunci cand astepti ceva de la o anumita persoana, toata puterea ta de a lua decizii este neglijata. Noi suntem creatorii propriului nostru univers, iar atunci cand ne aflam intr-o conexiune cu propria noastra lume interioara, nu mai avem nevoie de nimic de la nimeni. Este extraordinar sa primesti mici cadouri, dar nu ai nevoie de aceste mici cadouri pentru a avansa in viata.

8. Iertarea ne invata sa atenuam puterea instinctelor de auto-conservare
De prea multe ori ii ranim pe cei din jurul nostru cu scopul de a ne proteja pe noi insine din punt de vedere financiar, emotional si nu numai. Fiecare dintre noi am facut acest lucru. Devenind constienti de acest model de gandire putem sa incetam sa-i mai ranim pe cei din jurul nostru pentru propriul nostru beneficiu.

9. Iertarea creeaza un spatiu in care apare libertatea si dragostea
Nu toata lumea si nu fiecare situatie este menita sa faca parte din viata noastra pentru totdeauna. Uneori, aceste persoane se afla in viata noastra pentru a ne ajuta sa deschidem un nou capitol al povestii noastre de viata. Renuntarea ne ajuta sa facem loc noilor persoane si noilor experiente.

10. Iertarea este cea mai buna razbunare
Exista un pic de sarcasm in aceasta afirmatie, dar este pe cat se poate de adevarat. Vei putea intotdeauna sa-ti cauti razbunarea infaptuind ceva pozitiv si prin crearea unui viitor mai bun pentru tine. Nimic nu deranjeaza un adversar sau o forta negativa din viata ta mai tare, decat sa te vada zambind dupa ce l-ai iertat.

Sursa e-dimineata.ro!

7 of the Greatest Needs of a Wife - Ron Edmondson

In my years of counseling and ministering to married couples, mostly in distress, I have learned some principles that run fairly consistent within each marriage. Couples really are not that different from each other. There are common needs most men and women bring to a marriage in order to make the marriage the best it can be. We may use different terms, but the needs remain relatively similar from marriage to marriage. While this is based on my observations they seem to resonate with many couples.

I’ve also learned that understanding the needs is the first step in addressing them. We only know what we know. Here’s to a better understanding of each other’s needs. Be sure to read the husband’s greatest list HERE.

Here are 7 of the greatest needs of a wife:

Love – Ephesians 5:25 “Husbands, love your wives, just as Christ loved the church and gave Himself up for her.” How did Christ love the church? 1 John 3:16 “This is how we know what love is: Jesus Christ laid down his life for us.”

Men, do you love your wife above everything else in your life (apart from your Christ relationship), including your work, your hobbies, your friends, family, and even the children? And, more importantly, do your actions prove your words?

Attention – Wives want to be listened to (even when the television is on) and know that we believe what they have to say is important. Our wives would prefer to talk with us over other women, even though another woman might better understand.

Men, are you truly listening to what your wife is saying? Again, do your actions prove this?

Protection – Wives want their husbands to be the defender of the family; not just against the strange sounds in the night, but against all the threats in society. They want us to take the ownership in leading our family spiritually and in teaching our kids how to defend themselves and stay strong in an evil world.

Men, are you working to protect your family—from all threats?

Security/Commitment – The wife wants to know you are going to be there forever. Wives often see their visually stimulated husbands looking at other women. Does she know you won’t cheat on her? Are you going to be faithful always?

Men, can she trust you? Do your actions build that confidence?

Appreciation/Value – Wives want to be valued for who they are as much as for what they do. Wives want to know we see them with value beyond just what she does to keep the household running. Is she more important than the stuff she does? Is she still beautiful?

Men, do you regular tell her what you admire about her? Do you genuinely compliment her—not just what she does?

Compassion – The Bible refers to women as the “weaker vessels.” Of course this doesn’t mean they are less than men, but that men and women are different. Women are going to respond differently to situations. They may cry easier, take longer to resolve things emotionally, feel tired quicker. Also, wives want a little romance in the marriage. (For most of us, if we’ve been married over a week they already know that’s not going to happen with you.) We can all, however, be kind, loving, and occasionally romantic. We usually get good credit here just for honestly trying.

Men, do you understand that your wife is not wired like you? Are you patient with her, allowing her to process things differently than you? Are you still attempting to be romantic at times—pursuing your wife—like you did before you were married?

Partnership – Wives don’t want to do life alone. They want their husband’s participation in raising the kids, making decisions around the house, and, yes, sometimes even picking out paint colors. They want someone to do life with them, not live two separate lives in the same household.

Men, would your wife say you are truly her partner? Are the two of you becoming one more everyday?

Ladies, that’s my list. Again, it’s from personal observation. What would you add to the list?

Ron Edmondson pastors Immanuel Baptist Church. Find out more at: http://www.ronedmondson.com/about 

sursa:  http://www.crosswalk.com/family/marriage/relationships/7-of-the-greatest-needs-of-a-wife.html 

How to be Certain of Your Salvation - David Jeremiah

5 Birthmarks of the Christian

While the entire Bible stresses certainty and assurance, there's one section of Scripture that stakes out this theme as its central focus—the letter of 1 John.

As we carefully read through 1 John, we notice a five-fold argument for the assurance of salvation—five of the birthmarks of the Christian.

The Birthmark of Confession

The first is the birthmark of confession, described in 1 John 5:1: “Whoever believes that Jesus is the Christ is born of God.” Before you can have assurance of salvation, you have to believe and be saved. You have to confess Jesus Christ as Lord. Some people assume they are saved because they grew up in a Christian culture, or they have gone to church all their lives, or they have been baptized, or they have tried to live a good life. Yet they’ve never distinctly and personally confessed Jesus Christ as their Savior and Lord.

The Bible teaches that we are sinners, separated from God by a sinful nature. We can never earn, buy, or climb our way into heaven. By our own efforts or goodness, we can never be saved. That’s why God became a man who lived a wholly righteous life, died on the cross, shed His blood for us, and rose from the dead. He paid our penalty, took our judgment upon Himself, and He offers us the opportunity to be born again.

The Birthmark of Change

If the first birthmark is our confession of Christ as our Savior and Lord, the second is a changed life, as we see in 1 John 2:29: “Everyone who practices righteousness is born of Him.” When Jesus truly saves us, it makes a difference in how we think, act, speak, and conduct ourselves. The Bible says, “If anyone is in Christ, he is a new creation; old things have passed away; behold, all things have become new” (2 Corinthians 5:17).

As we begin learning to practice righteousness, our habits change. We will not be sinlessly perfect while we’re on this planet; but if we’re Christians, we need to behave like Christians. If we say we’re saved but nothing has changed about us, something is wrong. We are not saved by good works, but we are saved for good works, and the Gospel is a transforming agent in our lives.

The Birthmark of Compassion

Those who are truly saved also bear the birthmark of compassion. How can you know that you are a Christian? By what you believe, by how you live, and by whom you love. Love is a recurring theme in 1 John, and the apostle leaves no doubt about how it permeates the lives of true Christians. “Beloved,” he wrote, “let us love one another, for love is of God; and everyone who loves is born of God and knows God. . . . We know that we have passed from death to life, because we love the brethren” (1 John 4:7; 3:14).

Do you love your brothers and sisters in the family of God? Those who are truly saved are those who enjoy and bless the household of faith, the family of God.

The Birthmark of Conflict

A fourth sign of being truly saved is conflict. According to 1 John 5:4, “Whatever is born of God overcomes the world. And this is the victory that has overcome the world—our faith.” The word overcome implies a struggle. We’re faced with an adversary whom we must overcome. Our adversary is identified in 1 John 2:14 as the wicked one: “I have written to you, young men, because you are strong, and the word of God abides in you, and you have overcome the wicked one.” John went on in the next verses to say: “Do not love the world or the things in the world. . . . For all that is in the world—the lust of the flesh, the lust of the eyes, and the pride of life—is not of the Father but is of the world” (1 John 2:15-17).

When you’re genuinely born of God, you’ll be growing to be an overcomer as you deal with the temptations around you—the world, the flesh, and the devil. You may not be victorious over every temptation every time, but you’ll make progress in gaining more victories and losing less battles as you grow stronger in Christ and in the power of the abiding Word of God.

The Birthmark of Conduct

That leads to the final point I want to make: We can see evidence for the validity of salvation in our desire to conduct ourselves in a way that pleases God. According to 1 John 3:9, “Whoever has been born of God does not sin, for His seed remains in him; and he cannot sin, because he has been born of God.”

If we’re not careful, we might interpret this verse to teach that anyone who is born of God never sins. That would conflict with other passages in the Bible that describe us as fallible and often failing.

In 1 John 3:9, the word for sin is a present active infinitive and it describes a continuous action. John is not saying that whoever sins once is not born of God. That would disqualify all of us. It would certainly disqualify me. But John is saying, in effect, “Whoever keeps on willfully sinning, violating God’s law with stubborn disregard and ongoing wickedness, cannot have assurance of salvation.”

If we are truly saved, we will grieve over our sins, confess them, and seek God’s grace to do better.

His grace is inexhaustible and His salvation is irreversible. Make sure you have confessed Jesus as your Lord and Savior, and then trust Him with your eternal future. He will never leave you or forsake you. His Word was given that you might know Jesus Christ as your Savior and that you might know that you have eternal life.

You can have assurance of salvation today.

Article excerpted and edited with permission from Dr. David Jeremiah's book, Ten Questions Christians are Asking.

sursa:
http://www.crosswalk.com/faith/spiritual-life/how-can-i-be-sure-of-my-salvation.html

Erori frecvente pe care parintii le fac cu copii lor

Pana la 12 ani copilul nu invata deloc din critica, ci doar din feed-back pozitiv, pentru ca nu are structurile cerebrale necesare ca sa proceseze informatia in sens invers, iar cei care reusesc cel mai bine in viata sunt copiii de 7 si 8, nu premiantii de 9 si 10, afirma Sorina Petrica, psiholog clinician si psihoterapeut de formare cognitiv comportamentala. Intr-un interviu acordat Ziare.com, Sorina Petrica a atras atentia asupra erorilor frecvente si grave pe care parintii, chiar animati de cele mai bune intentii, le fac in educatia copiilor lor pentru ca nu inteleg nevoile reale ale acestora. Iar multe dintre aceste erori sunt consecinta faptului ca parintele nu isi intelege propriile emotii sau este prizonierul propriilor traume: "Noi ne vom afecta copiii in zone in care am fost afectati".

Q:Care sunt cele mai frecvente si mai neconstientizate greseli ale parintilor in raport cu copiii lor?
Una dintre erorile tipice este ca reactioneaza la greseala copilului prin retragerea afectiunii. Cand copilul greseste, cel mai adesea parintele pune distanta fizica si emotionala intre el si copil, nu mai priveste copilul la fel, nu-i mai zambeste, nu-i mai vorbeste.

Copilul invata in acest mod sa se identifice cu greseala, sa simta rusine si isi formeaza in timp convingerea ca e "defect". Iar copilul care traieste frica de esec traieste si spaima de a nu fi abandonat.

Q:Care e raspunsul corect la greseala copilului?
Copilaria se asociaza cu un proces intens de invatare. Orice proces de invatare implica in mod automat greseala. Asa ca raspunsul corect este cel in care parintele subliniaza ce a reusit copilul sa faca, oferind in acelasi timp sprijin pentru exersarea aspectelor care mai au nevoie de exercitiu pentru a fi invatate.

De exemplu, un copilul smulge jucaria din mana altui copil. In fata acestui comportament parintele trebuie sa vada ce abilitate ii lipseste copilului, ce abilitate trebuie sa-i construiasca pentru ca acest comportament sa dispara. In cazul nostru abilitatea necesara este sa formuleze cererea de a primi jucaria.

Dar, atentie!, invatarea comportamentala nu se produce pe loc, are nevoie de multa practica, de mult exercitiu. Trebuie oferite multe contexte in care copilul sa fie incurajat sa foloseasca alternativa comportamentala corecta fara sa fie pedepsit pentru ca nu o face. Daca va fi pedepsit si criticat, isi va pierde motivatia de a exersa comportamentul respectiv.

Un copil are nevoie de o luna de zile pentru a invata o abilitate simpla, precum formularea unei cereri, si a o aplica apoi spontan. Parintele trebuie asadar sa actioneze mai mult si sa vorbeasca mai putin.

Q:Exista un moment cand pedeapsa devine totusi necesara?
Pedeapsa nu este eficienta. Nu il invata pe copil ce trebuie sa faca intr-o situatie viitoare. Pedeapsa este orice actiune a parintelui care sanctioneaza un comportament gresit fara a avea legatura cu acesta. Si cand copilul nu vede legatura logica intre cele doua, pedeapsa afecteaza relatia si faciliteaza lupta de putere cu parintele.

Daca sanctiunea are legatura cu comportamentul, ea ii dezvolta gandirea la consecinte: daca smulgi jucaria, ea ramane la celelalt copil. Aceasta legatura logica intre ceea ce face si ce primeste reprezinta baza disciplinarii.

Q:Am observat ca in general copiii iubesc regulile poate chiar mai mult decat adultii. Asa este? Regula aduce predictibilitate, iar aceasta le ofera siguranta. Un copil care traieste in mediu impredictibil traieste un nivel crescut de anxietate care se manifestata prin agitatie psihomotorie, neliniste, reactii emotionale intense.

Regula structureaza contextul de viata al copilului prin faptul ca ii arata ce anume asteapta parintele de la el. In plus, fiecare regula devine prin exercitiu un reper intern pentru ghidarea comportamentului viitor (autocontrol).

Q:Ati vorbit de o eroare frecventa. Alta?
Adesea parintii disciplineaza in functie de propria dispozitie. Ceea ce penalizeaza cand sunt prost dispusi trec cu vederea cand sunt bine dispusi. Asta provoaca multa confuzie. Trebuie sa existe reguli si consecinte logice care decurg din incalcarea regulilor, instrumentele parintelui indiferent de dispozitia dintr-o zi sau alta.

Deseori insa disciplinarea se face in functie de obiectivul pe termen scurt, ignorand obiectivul pe termen lung, si asta e o alta eroare. Daca o fetita imbracata pentru gradinita isi varsa laptele pe ea si incepe sa planga, parintele are tendinta sa rezolve rapid problema, ii schimba rochia, ii spune sa nu mai planga, ii sterge lacrimile si gata.

Pe moment rezolva problema, dar ce nevoie are copilul pe termen lung? Important este ca aceasta fetita ajunsa adult sa stie sa isi gestioneze emotiile de disconfort. Ea nu va invata asta decat traind emotia de disconfort.
Deci parintele nu trebuie sa anuleze rapid disconfortul, ci sa ii explice copilului ce emotie traieste, ca este normal sa o traiasca, sa o lase sa si-o exprime prin plans, nu sa o indemne sa si-o reprime, si sa ii fie alaturi tot timpul.

Dupa ce copilul termina manifestarea emotionala, parintele o invata cum sa gestioneze situatia, de exemplu ii povesteste cum va fi spalata rochia patata cu detergentul pe care l-au vazut impreuna la televizor. Implicarea copilului in gasirea solutiei il ajuta sa se regleze emotional, dar nu sarim direct la solutie.

Q:A patra eroare?
Felul in care parintele se raporteaza la emotiile copilului. Daca parintele are dificultati sa-si inteleaga si gestioneze propriile emotii ii va fi greu sa faca fata emotiilor de disconfort ale copilului. Noi ne vom afecta copiii in zone in care am fost afectati.

Q:Se spune ca un copil e un elastic al parintelui catre propria copilarie.
Da, asa este. In relatia cu copilul, parintele poate avea in mod repetat reactii emotionale intense in raport cu anumite comportamente ale copilului. Fiecare reactie repetitiva arata un punct sensibil al parintelui, dar care poate fi si un punct de crestere al parintelui, daca el isi da seama ca reactia are legatura cu el insusi, nu cu copilul. Durerea mea ce spune despre mine?

Parintii care au teama accentuata de esec vor modela aceasta teama la copil. Sunt parinti care nu tolereaza plansul copilului pentru ca le este dificil sa isi tolereaza propriile emotii.

De exemplu, un parinte care foloseste preponderent logica si ii aduce frecevent argumente copilului va avea dificultati in a se conecta emotional cu el, efect al faptului ca partea aceasta nu a fost suficient exersata sau a fost inhibata.

Parintele care isi spune siesi ca nu e normal sa traiasca furie, frica, dezamagire asta ii va spune copilului, iar acesta va invata sa argumenteze impotriva propriilor emotii si nu se va dezvolta pe deplin, ca un avion care merge cu un singur motor. Emotia are rolul ei pentru a ne ajuta sa ne adaptam mai bine.

Exista parinti care isi trateaza copilul ca pe un apendice, nu fac diferenta intre persoana lor si persoana copilului. Ei vorbesc despre actiunile copilului la persoana intai plural: "am fost la gradinita", "n-am mancat astazi".

Acest parinte nu-l lasa pe copil sa mearga pe drumul lui. Copilului ii place ce ii place parintelui, face ce vrea parintele si se trezeste la varsta adulta ca toata viata a facut doar ce au vrut altii. Este o relatia simbiotica, sufoca personalitatea copilului.

Alt model este al parintilor care hiperprotejeaza copilul, nu il confrunta cu situatii dificile, il hranesc, il imbraca, ii fac dus pana la varste mari. Acesti copii invata neputinta si ajung in viata fara resursele necesare.

Situatia aceasta raspunde la o vulnerabilitate a parintelui, care nu-si vede propria utilitate si valoare decat in raport cu copilul. E mai ales problema parintilor care nu mai investesc in propria persoana si in viata de cuplu. Daca un om are o relatie buna cu el, o relatie de calitate in cuplu, va avea o relatie sanatoasa si cu copilul.

Q:Ati invocat critica. Este o eroare?
Pana la 12 ani copilul nu invata deloc din critica, pentru ca nu are structurile cerebrale necesare ca sa proceseze informatia in sens invers. Deci pana la 12 ani copilul nu invata decat din feed-back pozitiv. Asta inseamna sa scoti in evidenta ce a reusit sa faca. Axandu-ne pe reusite, ii crestem motivatia de a exersa.

Cand criticam copilul in fazele incipiente ale invatarii ii distrugem increderea in el si ii afectam motivatia de a mai face. De aici scade exercitiul si automat performanta ramane slaba.

Vine parintele si spune: copilului meu nu-i place sa deseneze. Daca mergi inapoi descoperi ca atunci cand copilul a pus mana pe creion a fost criticat pentru diverse lucruri, i-au fost evidentiate nereusitele. Copiii, cand nu mai au motivatie, isi retrag efortul investit intr-o sarcina: nu vreau, nu stiu. Si ca adult, daca in fiecare zi ti se arata doar ce ai facut prost, te lasi de meserie.

Q:Exista copii funciar buni si copii funciar rai?
Nu. Acelasi copil uneori are un comportament bun, alteori unul gresit. Copil cuminte, copil rau sunt etichete. Etichetarea este foarte nociva pentru ca seteaza un mod de a percepe persoana. Daca ii pun eticheta, voi fi cu mult mai sensibil la comportamentele asociate etichetei si le voi ignora pe cele contrare. In plus, stima de sine este dependenta de internalizarea etichetelor.

Copilul ajunge sa se defineasca in termenii folositi de adult la adresa lui, "bun" sau "rau", si ajunge sa manifeste comportamentele asociate etichetei.

Cand copilul se comporta adecvat sau inadecvat, trebuie sa ne referim la ce face, nu la cum este. Daca ma raportez la cum este, il trimit in viata cu niste convingeri despre propria persoana care nu il ajuta, nici in sensul bun, nici in sensul rau, si va avea tendintele sa faca doar lucrurile care confirma eticheta. Iar daca e vorba de o eticheta buna, pentru a o pastra nu va face decat lucrurile pe care le stie, nu va mai risca sa invete ca sa nu greseasca si sa nu piarda astfel eticheta.

Cand laudam copilul, o vom face cu aspecte care sunt in controlul lui si pot fi schimbate: ai muncit foarte mult, ai ales o strategie corecta. In caz de esec, copilul il va explica prin aceste lucruri care pot fi schimbate: daca nu am reusit, nu e pentru ca nu sunt in stare, ci pentru ca n-am muncit destul.

Q:Cata importanta trebuie acordata notelor de la scoala?
E o mare eroare sa valorizezi copilul in principal in functie de nota. In timp, copilul invata sa isi ia valoarea dintr-o singura sursa. Nota nu este totul in controlul unui copil. Conteaza si felul in care s-a simtit cand a fost evaluat, felul in care s-a simtit profesorul, locul evaluarii cu toti factorii distractori.
Apoi performanta e variabila, ea nu spune nimic despre valoarea personala a copilului, ci despre ceea ce a putut sa faca in momentul respectiv.

Notele sunt un instrument, care arata ce a reusit copilul si ce mai are de facut, nu un instrument de valorizare. Se recomanda ca niciodata recompensele sa nu fie conditionate de performanta scolara.
Studiile arata ca nu copiii de 9 si 10 se vor adapta cel mai bine la viata adulta, ci aceia de 7 si 8. Premiantii fac din scoala miza vietii lor si, daca ceva se intampla, clacheaza. Ceilalti se ocupa si de scoala, dar si de viata lor sociala, emotionala, interactioneaza mai bine, invata sa-si gestioneze mai bine emotiile. Abilitatile sociale si emotionale nu se invata prin vorbe, ci prin exercitiu.

CINE CONDUCE LUMEA? – PIRAMIDA PUTERII

Cine conduce de fapt lumea? Cine detine puterea absoluta pe planeta? Statele Unite? Rusia, China, Japonia, U.E? Toate aceste puteri economice si militare nu sunt decat niste piese de joc, manuite din umbra de adevaratii stapani ai planetei.

Cei care conduc cu adevarat planeta sunt un grup de oameni extrem de bogati, foarte bine organizati si care nu apar niciodata in vazul tuturor.

De acolo, din anonimat, ei leaga si dezleaga mersul lucrurilor. Cei care au auzit de ei, ii numesc Oculta Mondialasau Illuminati. Cine sunt acesti oameni? Cum sunt ei organizati? Cum conduc planeta? Ce scopuri au?
Sunt intrebari la care incercam sa dam un raspuns in cele ce urmeaza.

De la cel mai inalt nivel imaginabil al puterii, acesti Illuminati necunoscuti celor multi, guverneaza aproape nestingherit. Ei fac legi si revolutii, ei instaureaza guverne, ei hotarasc ce tari dispar pentru ca altele sa le ia locul. Ei “fabrica” noi ideologii si chiar religii. Se spune ca ei au creat oranduirea capitalista, tot ei au creat-o si pe cea comunista. Ei fauresc tratatele militare si economice internationale, ei schimba regimuri politice si presedinti de state, ca pe niste simple piese uzate ale unei masini.
Metoda lor de lucru este simpla dar eficienta si poate fi descrisa in 3 pasi: PROBLEMA, REACTIE, SOLUTIE.

1. In primul rand ei creaza o PROBLEMA (conflicte, razboaie, revolutii, dezastre, etc.) Creaza conflicte si razboaie in care cele doua parti provocate, lupta una impotriva celeilalte si nu contra adevaratului instigator. Tot ei finateaza toate partile implicate in conflict.
2. Apoi prin intermediul mass-media si a manipularii determina o REACTIE in randul populatiei, care solicita o rezolvare a PROBLEMEI aparute.
3. In final tot ei vin cu SOLUTIA care aproape intotdeauna se lasa cu efecte dure asupra populatiei (saracie, restrangerea unor drepturi si libertati, etc. – vezi atentatele din 9/11, armele lui Saddam, criza financiara…) Ei trec intotdeauna drept instanta impaciuitoare care pune capat conflictelor.

CARE ESTE SCOPUL LOR?

Practic scopul lor este sa controleze si sa conduca intreaga planeta prin crearea unei Noi Ordini Mondiale si a unui Guvern Mondial unic. Acesti oameni nu sunt interesati sa castige bani, deoarece “fabrica de bani” este a lor. Ei pot avea oricati bani doresc. Ce isi mai poate dori cineva care are toti banii din lume? PUTERE si CONTROL ! Acesta este scopul lor.
De ce doresc ei sa stapaneasca lumea? Pentru ca avand putere si bogatie, pot face asta. Peste 90% din oamenii din prezent ar face acelasi lucru daca ar avea acces la bogatie si putere.
Pentru a detine puterea absoluta si controlul intregii planete ei intentioneaza sa realizeze urmatoarele obiective:
1. Stabilirea unui Guvern Mondial unic si a unei Noi Ordini Mondiale.
2. Distrugerea identitatii nationale a statelor lumii.
3. Distrugerea tuturor religiilor lumii (in special a crestinismului) si inlocuirea lor cu o religie unica de tip New Age.
4. Controlul total al populatiei globului si a fiecarui individ in parte precum si transformarea lor in “sclavi de tip modern”.
5. Reducerea masiva a populatiei globului pana la o limita usor de sustinut de catre mediul si resursele planetei.
6. Promovarea depravarii si a obiceiurilor rele pentru indepartarea moralei crestine.
7. Distrugerea modelului actual de societate si a celulei ei de baza, familia.
8. Distrugerea libertatii de exprimare si restrangerea unor drepturi fundamentale ale indivizilor.
Toate acestea se intampla chiar ACUM si intr-un ritm tot mai accelerat.

GUVERNUL MONDIAL

Guvernul Mondial functioneaza pe ipoteza că un guvern alcătuit din familii vechi şi noi, bazat pe inteligenta si puterea creierului este de preferat dreptului popoarelor de a-si alege propriul destin. Cine doreste mai multe detalii poate studia acest document rar:

Utilizand harta se poate urmari pe ce directii si in ce zone se propaga efectele unor decizii luate de diverse structuri componente.

Sunt detaliate relatiile si zonele de influenta la nivel mondial ale principalelor dinastii si familii care conduc lumea. Guvernul Mondial este prezentat in acest document ca fiind un complex intelectual, capabil să coordoneze, acumuleze şi să se concentreze toate mijloacele de definire si stabilire a normelor de dezvoltare a unei societati de tip nou.
Acest complex este format din nuclee financiare, politice, strategice şi diplomatice, birouri ştiinţifice şi tehnice, de planificare de cercetare, servicii de culegere a informatiilor, inclusiv retele de tip mafiot.
De mentionat faptul ca integrarea europeana si “cedarea de suveranitate” a statelor au ca scop final crearea acestui Guvern Mondial care va fi singurul suveran peste toate tarile.

CUM SUNT ORGANIZATI SI CUM CONTROLEAZA LUMEA?

Organizarea lor si modul prin care controleaza lumea este de tip piramidal. Sistemul se numeste Piramida Puterii (Pyramid of Power) si este descris mai jos:

Dupa cum se observa in varful piramidei se gaseste OCHIUL CARE VEDE TOT. Este un simbol Illuminati si reprezinta Ochiul lui Lucifer sau Ochiul Satanei. Cine are control asupra lui, are control asupra banilor lumii. De aceea acest simbol (piramida si ochiul apare si pe dolarul american).
Oculta Mondiala (de pe nivelele 1, 2 si 3 ale piramidei) se considera supusii Satanei si i se inchina. De aceea ei incearca sa controleze nivelele inferioare ale piramidei ca sa le aduca sub conducerea Ochiului Satanei.
Pare absurd in zilele noastre ca oameni atat de importanti ai planetei, atat de bogati si de influenti sa creada in puterile Satanei si sa i se inchine, dar va asigur ca exact asa stau lucrurile. Este foarte greu sa iti faci o imagine de ansamblu asupra intregului mecanism (care se desfasoara de la cele mai inalte nivele pana la noi, oamenii de rand, poporul lui Boc si al lui Basescu), dar voi incerca sa lamuresc cateva aspecte esentiale.

NIVELELE PIRAMIDEI

0. Nivelul 0 – Forta superioara reprezentata prin Ochiul Care Vede Tot.

Foarte Important : Intelegerea Fortei din varful Piramidei Puterii iti da posibilitatea sa “spargi” piramida si sa te sustragi controlului ei.
Ca sa poti intelege cu adevarat forta care se afla in varfului piramidei, trebuie in primul rand sa te intelegi pe tine insuti. Trebuie sa intelegi de unde vi, de unde ai aparut si incotro te indrepti, unde vei dispare. Raspunsurile la aceste intrebari sunt in interiorul tau, iar cheile de descifrare se gasesc peste tot in jurul tau, inclusiv in lumea materiala, palpabila. Din pacate indiciile pe care le gasesti in diverse surse de informare sunt amestecate cu o multime de minciuni. Ca sa afli raspuns la aceste intrebari trebuie sa iti urmezi nu inima si nici creierul ci pe amandoua in egala masura.
Pentru intelegerea Fortei trebuie sa existe un balans perfect intre suflet si ratiune, fara separare intre ele. Cine e ghidat doar de sentimente e usor de indus in eroare, de asemenea cine se ia doar dupa ratiune e usor sa se insele. Dar e foarte greu sa inseli pe cineva care are un perfect echilibru intre cele doua.
Pentru a intelege ce este in varful piramidei trebuie sa vezi realitatea din exterior, sa intelegi natura realitatii imediate. Numai asa vei putea intelege natura controlului pe aceasta planeta. Si tine minte: Daca nu faci parte din SOLUTIE, vei face mereu parte din PROBLEMA.

1. Nivelul 1 – Familiile regale

In varful Piramidei Puterii, pe nivelul 2 se afla familiile regale europene care toate sunt inrudite intre ele. Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei sunt cu totii rude de sange, tragandu-se din familia Windsor. Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost înlăturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, făceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regăsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic.
Aici poate fi menţionat faptul că si în SUA, marea majoritate a preşedinţilor americani aleşi „democratic” prin vot popular din 1776 şi până în prezent sunt înrudiţi între ei. Toţi aceştia sunt rude de sânge şi prin urmare se poate afirma că ei alcătuiesc un fel de „casă regală” sau dinastie.
Conform unor surse, tot pe acest nivel al piramidei se mai situeaza un grup de oameni extrem de influenti, dar a caror identitate nu se cunoaste.

2. Nivelul 2 – Consiliul celor 13 familii

Pe nivelul 2 se afla asa numita Aristocratie Neagra compusa din 13 familii, cele mai bogate din lume.
David Icke scrie în lucrarea „Secretul Suprem” că aceste 13 familii alcătuiesc „o rasă de oameni care nu se încrucişează decât între ei (cu o linie genealogică aproape continuă), un fel de „rasă în interiorul rasei”. Aceasta a fost creată în antichitate, în Orientul Mijlociu şi în Orientul Apropiat. De-a lungul miilor de ani care au urmat, această rasă şi-a extins continuu puterile, acaparând practic întregul glob.[…] Practic, procesul a durat mii de ani. Structurile instituţiilor moderne de control: guvernele, sistemul bancar, lumea afacerilor, armatele şi mass-media nu au fost infiltrate de această forţă, ci au fost chiar create de ea, de la bun început.”
Aceste familii sunt (in ordine alfabetica):
1. Dinastia Astor
2. Dinastia Bundy
3. Dinastia Collins
4. Dinastia DuPont
5. Dinastia Freeman
6. Dinastia Kennedy
7. Dinastia Li
8. Dinastia Onassis
9. Dinastia Reynolds
10. Dinastia Rockefeller
11. Dinastia Rothschild
12. Dinastia Russell
13. Dinastia Van Duyn
Membrii acestor familii ocupa cele mai înalte poziţii în toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se află „deasupra legii”. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele cunoscute de noi cu cei mai bogaţi oameni din lume. Ceea ce îi interesează pe ei nu este nicidecum să fie cunoscuţi, ci doar să deţină bogăţiile şi controlul planetei, precum şi să îşi urmeze planurile de dominare a umanităţii. Mass media controlata aproape in intregime de aceste familii ne spune ca Bill Gates e cel mai bogat om din lume cu 54 miliarde dolari, sau, Carlos Slim Helú din Mexic cu 74 miliarde de dolari.
De fapt acesti miliardari nu pot concura nici pe departe cu Sir Evelyn de Rothschild (Dinastia Rothschild) care detine incredibila suma de 500 trilioane de dolari (mai mult de jumatate din averea totala a lumii !!!). Cu averea acestei familii poate fi hranita si imbracata TOATA populatia globului.

Familia Rothschild,500 de trilioane avere!

https://www.youtube.com/watch?v=1n9OJW7mjXs

3. Nivelul 3 – Comitetul celor 300

Comitetul celor 300 (numiti si Olimpienii) a fost fondat in 1727 de catre aristocratia britanica si este compus din cele mai puternice “sub-familii”.
Acest comitet coordoneaza direct o multime de institutii si organizatii majore din intreaga lume, printre care: Comisia Trilaterala, Consiliul pentru Relatii Externe, Grupul Bilderberg, Masa Rotunda, British Petroleum, Ordinul Skull and Bones, Compania Royal Dutch Shell, Socialista Internationala, Francmasoneria Universala, Ordinul Magna Mater, Zionismul Universal, Consiliul Bisericilor Mondiale, Ordinul Cavalerilor Templieri, Institutul American de Presa, Societatea Regala Britanica, Universitatea Harvard, Institutul pentru Droguri, Crima si Justitie, MIT, NATO, Crucea Rosie Internationala, Universitatea Priceton, Banca Mondiala, American Express, Citibank, Credit Suisse, etc.
Lista este prea lunga pentru a fi prezentata aici, dar cine doreste sa afle toate detaliile cunoscute despre Comitetul celor 300 poate descarca acest document intocmit de Dr. John Coleman,  fost ofiter al serviciului de spionaj britanic:

THE STORY OF THE COMMITTEE OF 300.

(Important: Faceti download la acest document caci nu se stie cat timp va mai fi disponibil pe internet…SOPA, PIPA, ACTA vor reduce drastic accesul la astfel de materiale)

4. Nivelul 4 – Centrul de comanda

Pe acest nivel se gasesc cele 6 structuri care reprezinta centrul de comanda la nivel global:

- Comisia Trilaterala,
– Consiliul Relatiilor Externe (CFR),
– Grupul Bilderberg,
– Clubul de la Roma,
– Organizatia Natiunilor Unite
– Institutul Regal pentru Afaceri Internationale
Toate aceste structuri sunt unite intre ele prin intermediul Mesei Rotunde.
Masa Rotunda, creaţia omului de afaceri britanic Cecil Rhodes este o structura atat de complexa, incat Dr. Coleman spunea despre ea: “Masa Rotunda insasi este alcatuita dintr-o adevarata increngatura de companii, institutii, banci si unitati de invatamant; ea le-ar ocupa timpul specialistilor de inalta calificare vreme de un an, numai pentru a o descalci si intelege“.
1. Comisia Trilaterala este o “asociatie particulara” infiintata in 1973 din initiativa lui David Rockefeller cu scopul de a “intari cooperarea economica si politica intre continentele american, european si asiatic”. De aceea se numeste Trilaterala. In componenta acestei comisii intra directori de concerne, bancheri, politicieni (printre care si fosti presedinti ai Statelor Unite), economisti, etc. – in general cei mai influenti oameni din America de Nord, Europa si Asia. Practic aceasta organizatie privata in care se intra doar cu invitatie speciala pe baza unor merite deosebite, conduce lumea peste capetele guvernelor. Dupa luarea unor decizii, membrii organizatiei le transmit guvernelor, iar acestea le aplica la nivelul fiecarui stat. Toate natiunile lumii sunt conduse de aceasta entitate suprastatala. In fiecare an Comisia Trilaterala are o intrunire in plenul ei si cate o intrunire zonala. In perioada 15-17 octombrie 2010 intrunirea sectiei europene a Comisiei Trilaterale a avut loc la Bucuresti, intr-o discretie aproape totala. 170 din cei mai puternici oameni ai lumii au venit la Bucuresti si presa abia a semnalat acest lucru. Totusi exista o inregistrare Antena 3 pe care daca o vizualizati, veti intelege ce putere imensa are aceasta Comisie.
2. Consiliul pentru Relatii Externe (CFR) (din engleză Council on Foreign Relations) a fost fondată în 1921 si este o organizație americană non-profit nepartizană specializată în politică externă a Statelor Unite și afaceri internaționale. “Consiliul pentru Relatii Externe este un organ al ceea ce C.Wright Mills numea “Elita puterii” – un grup de bărbaţi, cu interese şi concepţii similare, care pun la cale cursul evenimentelor din poziţii intangibile, situate în spatele scenei.” declara Charles Kraft, membru CFR şi al Comisiei Trilaterale.
3. Grupul Bilderberg este o organizație cu agendă globalistă, ce include lideri politici din lumea occidentală, oameni de afaceri și academicieni. Reuniunile au loc anual, începând din 1954. Fondatorii grupului au fost magnații David Rockefeller și familia de bancheri Rotschild. Grupul este puternic exclusivist și se reunește anual pentru a promova o apropiere între Europa și Statele Unite ale Americii. Organizația are o agendă globalistă și afirmă că noțiunea de suveranitate națională este depășită.
Din cauza caracterului secret al întâlnirilor și a refuzului de a emite comunicate de presă, grupul a fost acuzat adesea de comploturi la nivel mondial. Grupul nu are pagină de internet și nicio întâlnire nu este înregistrată.
Din Grupul Bilderberg fac parte cam 180 de personalități politice, culturale, economice, universitare, ce se întrunesc în fiecare an în luna mai, alternativ în Europa și America, în aproape 50 de țări.
4. Clubul de la Roma, a fost infiintat in aprilie 1968 de către Aurelio Peccei, om de stiinta şi afacerist italian şi Alexander King, un om de stiinta scotian. Doctrina clubului se bazeaza in special pe raportul Limitele Cresterii (The Limits to Growth) publicat in 1972. Conform acestui raport orice crestere are o limita care trebuie prevazuta si preintampinata. Cresterea economica este limitata, resursele sunt limitate si la fel, cresterea populatiei globului are o limita. De aceea trebuie luate masuri din timp pentru a preveni atingerea acestor limite. In acest context, unul din obiectivele Illuminati, reducerea populatiei globului pare a fi o masura necesara. De remarcat Ochiul Care Vede Tot care apare in spotul publicitar al Clubului de la Roma (vezi pe pagina oficiala).
5. Organizatia Naţiunilor Unite reprezintă calul troian al guvernului mondial în pregătire şi au în subordine o vastă reţea de organizaţii care se pretind în slujba popoarelor, dar care nu reprezintă decât o acoperire a unei manipulări groteşti, legată – printre altele – de ţările în curs de dezvoltare din Africa, Asia, America Centrală şi de Sud. Din reţeaua ONU face parte si Organizaţia Mondială a Sănătăţii, o filială aflată în proprietatea cartelului farmaceutic anglo-american-elveţian. Ori de câte ori această organizaţie avertizează lumea că se va produce o epidemie, cei care o controlează, corporaţiile farmaceutice, asigură vaccinul necesar. Este un nou exemplu al mecanismului de creare a problemei – reacţie – soluţie, deşi vaccinurile provoacă mari probleme de sănătate, afectând bunăstarea fizică şi psihică a miliarde de oameni.
6. Institutul Regal pentru Afaceri Internationale, cunoscut si sub numele de Chatham House este unul dintre cele mai importante cluburi de reflecţie in materie de afaceri internationale, din lume, ocupând locul întâi în clasamentul „Non-US Think Tank” al Foreign Policy. Dezbaterile din acest club sunt structurate sub forma unor analize independente pe domenii diverse precum Energie, Mediu, Resurse Guvernamentale, Politici Economice Internaţionale, Securitate, Sănătate. Una din regulile clubului este ca membri trebuie sa pastreze confidentiala identitatea celor care emit ideile.

Consiliul Relatiilor Externe şi Comisia Trilaterală controlează aproape sută la sută opinia publică.Toate marile cotidiene, agenţiile de ştiri şi principalele canale de televiziune, ale căror ştiri şi emisiuni sunt urmărite de opinia publică au în poziţii de conducere membrii acestor organizaţii.
Daca pe primele 3 nivele se gasesc doar cei care sunt inruditi cu familiile si sub-familiile Ocultei Mondiale, pe nivelul 4, precum si la nivelele inferioare ale Piramidei Puterii pot avea acces si oameni care nu sunt rude de sange cu familiile si sub-familiile conducatoare de la nivelele 1, 2 si 3.
Chiar si politicieni/demnitari romani pot fi gasiti in structurile de comanda de pe nivelul 4. De exemplu in Comisia Trilaterala tara noastra are doi membri cu drepturi depline: Mugur Isarescu (Guvernatorul BNR) siMihai Tanasescu(reprezentantul Romaniei la FMI).
In acelasi timp, Mugur Isarescu este si presedintele ARCOR, filiala romana a Clubului de la Roma.
Din ARCOR fac parte printre altii: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Calin Georgescu, Daniel Daianu, Mircea Malita, Sergiu Celac. (vezi lista completa).
Asa ca putem dormi linistiti:  prin aceste persoane, Ochiul Care Vede Tot este prezent si in tara noastra.
Centrul de Comanda de la nivelul 4, controleaza intreaga populatie a globului prin intermediul structurilor de pe nivelele 5, 6 si 7.

5. Nivelul 5 – Controlul financiar mondial

Toate instrumentele prin care Illuminati controleaza financiar populatia globului, se gasesc pe acest nivel. Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Banca Reglementarilor Internationale, Bancile Centrale precum si mecanismele de impozitare a populatiei. Probabil este cel mai diabolic sistem de control al populatiei conceput vreodata. Control prin intermediul banului. Oare de ce banul se mai numeste si Ochiul Dracului? “Dati-mi pe mana moneda unei tari si nu ma mai intereseaza cine face legile in acea tara” este un celebru citat al lui Rothschild. Probabil de aceea o tara nu este condusa de un guvern sau presedinte, ci este condusa din umbra de cel care controleaza moneda tarii respective. Probabil de aceea o tara nu se poate gospodari singura ci are nevoie de sfatul celor de la FMI. Nu mai conteaza cine face legile si ce legi face, caci oricum se aplica numai directivele FMI.

6. Nivelul 6 – Controlul resurselor mondiale

Pe acest nivel se situeaza marile corporatii internationale care urmaresc controlul populatiei prin controlul asupra resurselor. Toate resursele de pe pamant sunt darul naturii (sau al lui Dumnezeu) facut tuturor oamenilor care traiesc pe fata pamantului.
Astăzi însă, deşi ni se spune că trăim în lumea tuturor libertăţilor, drepturilor şi a democraţiei, ele ne sunt confiscate în numele unor stranii raţionamente sau înşelătorii. Peste tot pe glob unde pamanturile sunt roditoare apar companii de tip Monsanto care ii corup pe politicieni sa reglementeze cultivarea si comercializarea produselor.
Intentia este de a-i distruge pe mici producatori sau de ai scoate in ilegalitate, ceea ce inseamna ca nici cel mai inofensiv producator nu va mai putea sa cultive nimic in gradina proprie fara aprobarea guvernului.
Prin reglementările orchestrate de astfel de companii la nivel mondial în materie de calitate şi siguranţă a hranei, prin impunerea unor aşa-zişi parametri ştiinţifici după care producătorii trebuie să se ghideze nu se urmăreşte altceva decât distrugerea micilor producători. Iar aceasta, în favoarea marilor producători de hrană multă şi proastă! Vestitul Codex Alimentarius reprezintă chintesenţa acestui sistem, la implementarea căruia au lucrat zeci de ani reprezentanţii celor mai mari interese politice şi financiare.
De la 31 decembrie 2009, Guvernul Romaniei a inceput, alaturi de alte 165 de state semnatare (reprezentand aproape 85 % din populatia planetei), implementarea temutului Codex Alimentarius. Un compendiu de legi alimentare, de factura nazista, introdus de AG Farben si care va stabili regulile de alimentatie ale natiunilor. Implementarea, prevazuta pe mai multe etape, porneste de la faptul ca populatia globului este mult prea numeroasa ca Terra sa poata sustine o alimentatie naturala. Astfel, produsele trebuie modificate genetic, construite in laborator, aditivate si iradiate. Toate aceste date pot fi studiate pe site-ulwww.codexalimentarius.com.

7. Nivelul 7 – Controlul populatiei globului

Structurile situate pe acest nivel sunt cele care au contact direct cu populatia. Toate directivele venite de sus sunt implementate la nivelul populatiei prin aceste 4 componente: Religie, Invatamant, Guverne si Media. Practic stapanii lumii se ascund in spatele acestui paravan (nivelul 7) pentru a-si indeplini planurile. Populatia este indoctrinata prin religie, indobitocita prin sisteme de invatamant care nu sunt decat o fabrica de produs oameni pe care statul sa-i intrebuinteze apoi dupa scopurile sale, tinuta in frau de catre institutiile guvernamentale si prostita de catre massmedia.
Rezultatul este o populatie lipsită de energie şi de entuziasm, lipsită de putinţa de a acţiona şi de a reacţiona, incapabila sa isi dea seama ce se intampla cu ea, astfle incat orice banda politica se poate face stapanul ei.

8. Nivelul 8 – Populatia globului sau unitatile de munca

Pe ultimul nivel, cel mai de jos, ne aflam noi popuatia globului, oamenii de rand, turma de oi sau sclavii moderni ai timpurilor noastre. Ciclul nostru este limitat la ceea ce am fost indoctrinati ca trebuie sa facem: ne nastem, facem scoala, muncim pentru stapanii nostrii, le platim taxe si impozite si apoi iesim la pensie. Chestia cu pensia s-ar putea sa dispara din acest ciclu, caci nu-i ajuta cu nimic pe cei de sus.

Interesant este ca din turma unii dintre noi pot sa se ridice temporar pe nivele superioare, sa faca parte din institutiile guvernului, sa ajunga pe nivelul 5 bancheri pe la Banca Mondiala sau FMI sau chiar pe nivelul 4 in Clubul de la Roma. Dar cand ei devin inutili pentru stapani, sunt aruncati din nou in turma de jos.

De pe nivelele 5, 6 si 7 se produc cele mai dure atacuri si cele mai mari presiuni asupra populatiei. Este atacata siguranta financiara si alimentara a fiecaruia dintre noi, este atacat sistemul de sanatate public, invatamantul, religia, cultura, identitatea nationala.

In fata acestor forte colosale care domina planeta, guvernul nostru si conducatorii nostri “alesi de popor” nu au practic nici o sansa. Ei trebuie sa execute intocmai ordinele pe care le primesc si sa puna tara la dispozitia celor ce conduc lumea. Singura problema este ca acesti conducatori ai nostri pe langa faptul ca fura, sunt si incompetenti si nu stiu sa negocieze mai dur conditii avantajoase pentru poporul roman. Este clar ca Romania nu se poate izola si dezvolta separat in afara contextului regional si global. Vrem sau nu, ea face parte din planul Noii Ordini Mondiale, si daca intreaga lume se indreapta intr-o directie, noi nu avem cum sa mergem in directie opusa. Pozitia pe care o vom avea in acest nou plan global, depinde doar de cei care ne conduc.

sursa: http://gandeste.org/general/cine-conduce-lumea-piramida-puterii/20836