De ce ar trebui să-mi pese că focul mă poate arde?
De ce ar trebui să-mi pese că în apă mă pot îneca?
De ce ar trebui să-mi pese că pe șosea, mașinile sunt periculoase?
De ce? Pentru că, dacă nu-mi pasă sunt în mare pericol să-mi pierd viața!
De ce ar trebui să-mi pese dacă există Dumnezeu?
Dacă Dumnezeu nu există și eu cred în El? Nu am pierdut nimic. Am trăit, poate, o viață mai austeră, care, în definitiv, nu mi-a făcut rău, ba dimpotrivă.
Dar, dacă Dumnezeu există și eu nu cred în El? Am pierdut totul! Am pierdut privilegiul de a avea un Tată în cer, am pierdut iertarea păcatelor și veșnicia în raiul lui Dumnezeu... Practic am trăit degeaba...
Faptul că nu cred un adevăr nu îl invalidează pe acesta, ci mă face pe mine să mă înșel singură.
De ce să trăim în minciună și să afirmăm că nu există Dumnezeu, când doar uitându-ne în jurul nostru, la minunățiile lumii acesteia, vom vedea atâtea dovezi ale dragostei Lui?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu